Luni - Vineri: 12:00 - 19:00
Vrei mai multe detalii?
Blog de psihoterapie
04-Dec-2023
Mituri si realitate despre atacul de panica
Atacul de panică este o problemă din ce în ce mai comună, în special în rândul tinerilor și adolescenților, însă de cele mai multe ori persoanele în cauză nu sunt familiarizate cu acest termen. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă un atac de panică, este de ajutor să înțelegem care este diferența dintre frică și anxietate.
Anxietatea este o stare generalizată, vagă, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. Pe scurt, anxietatea este un cumul de simptome fizice (tensiune musculară, palpitații, dificultăți de respirație, senzație de leșin, etc) și psihice (hipervigilență, sentiment accentuat de frică, comportamente de evitare, gânduri din sfera îngrijorărilor). Anxietatea devine o problemă atunci când simptomele sunt atât de intense încât nu pot fi gestionate, și apare o afectare a tuturor ariilor importante din viața unui om.
Frica presupune un răspuns emoțional la un pericol iminent real sau presupus. Frica este instinctivă, se declanșează în momentul în care ne simțim în pericol iar corpul are nevoie să pună în funcțiune mecanismele necesare pentru luptă sau fugă.
Putem concluziona că anxietatea reprezintă o problemă emoțională care face dificilă adaptarea individului la cerințele mediului, pe când frica este un răspuns emoțional instinctiv care ne ajută să supraviețuim.
De ce avem atacuri de panică? – Explicații teoretice
În literatura de specialitate există numeroase teorii explicative ale anxietății. O teorie populară se bazează pe concepte evoluționiste. Creierul uman din prezent este rezultatul a milioane de ani de evoluție a rasei umane. Strămoșii noștri au trăit într-un mediul ostil, unde lipsa fricii putea duce la moarte. Un exemplu simplu ar fi frica de șerpi. Dacă strămoșii noștri nu ar fi dezvoltat răspunsul de frică față de șerpi, atunci ei nu s-ar fi putut apăra și și-ar fi pierdut viețile. Creierul nostru a învățat care sunt lucrurile care ne pun viața în pericol, aceste mecanisme au fost utile la vremea respectivă, însă nu se aplică neapărat și la timpul prezent.
Mecanismele de fugă și luptă au rămas funcționale în creierele noastre, într-o societate în care nu mai este necesar să fim vigilenți tot timpul la anumiți stimuli din mediu. Din acest motiv atacul de panică este văzut ca o adaptare ce are funcția de a scăpa individul din situații periculoae. Acest mecanism util în supraviețuire se declanșează în absența unui pericol real. Adică atacul de panică este o alarmă falsă care pornește o reacție de tip luptă sau fugă la un moment nepotrivit (Giosan, 2017).
O altă explicație din literatura de specialitate face referire la sensibilitatea anxietății, sau teama de frică. Ce înseamnă acest lucru mai exact? Teama de frică presupune convingerea că emoțiile și senzațiile corporale vor scăpa de sub control. Când o persoană are această sensibilitate și experimentează semne ale anxietății (palpitații, dificultăți de respirație), va percepe aceste simptome ca semne ale unor consecințe neplăcute sau chiar catastrofice, cum ar fi un infarct. Aceste gânduri catastrofice vor intensifica la rândul lor simptomele fizice ale anxietății, deoarece se percepe un pericol. Astfel se va crea un cerc vicios în care apar anumite simptome fizice, pe care le interpretăm eronat ca fiind ceva catastrofic, această interpretare adăugând la senzația de frică și așa mai departe (Nevid, Rathus, Greene, 2018).
Cum recunoaștem un atac de panică?
Un atac de panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute, iar in acest interval se manifestă câteva din următoarele simptome:
1. Palpitații, bătăi puternice ale inimii, accelerarea frecvenței cardiace.
2. Transpirație
3. Tremur sau frisoane
4. Senzație de asfixie.
5. Senzație de respirație dificilă (dispnee) sau de sufocare.
6. Dureri sau disconfort precordial.
7. Greață sau disconfort abdominal.
8. Senzație de amețeală, instabilitate, cap gol sau lipotimie.
9. Senzație de căldură sau frig.
10. Parestezii (senzații de amorțeală sau furnicături).
11. Derealizare (sentimentul irealității) sau depersonalizare (detașare de sine).
12. Frica de a pierde controlul sau de a „înnebuni”.
13. Frica de moarte (American Psychiatric Association, 2013).
Pe scurt, atacul de panică reprezintă cea mai intensă trăire de anxietate, care se consumă în câteva minute, în care sunt experimentate numeroase simptome fizice care pot fi confundate cu probleme cardiace. Se recomandă și un consult cardiologic pentru a exclude orice problemă cardiacă sau pulmonară.
Mituri vs realitate ale atacului de panica
- Atacul de panică durează o veșnicie – FALS. Atacurile de panică durează câteva minute, undeva între 5 și 30 de minute. Frica intensă duce la falsa iluzie că timpul se scurge mai greu, însă în realitate acesta durează câteva minute, după care intensitatea anxietății scade. Este adevărat că pot avea loc mai multe atacuri de panică, în funcție de severitatea tulburării acestea pot varia de la un atac pe lună, la câteva pe zi.
- Oamenii care trec printr-un atac de panică au convingerea că suferă un infarct – ADEVĂRAT. Multe persoane care trec prin astfel de episoade pentru prima data au impresia că suferă de un atac de cord, din cauza simptomelor fizice. Frica si convingerea că este un atac de cord vor înrăutăți simptomele fizice și disconfortul.
- Oamenii care suferă de o anxietate severă au atacuri de panică – FALS. Există diferite tipuri de tulburări anxioase, însă nu toate se manifestă cu atacuri de panică. Atacul de panică este cea mai intensă senzație de anxietate, însă este de scurtă durată și se bazează în principal pe simptome fizice. Pe de altă parte, fobiile și anxietatea generalizată prezintă o stare de fond mai puțin intensă decât în atacul de panică, de mai lungă durată, și prezintă și alte tipuri de simptome (insomnii, probleme de concentrare, evitare).
- Dacă am atacuri de panică, voi avea nevoie de tratament medicamentos toată viața – FALS. Există diferite metode de tratament pentru atacurile de panică. Psihoterapia cognitiv comportamentală s-a dovedit extrem de eficientă în tratarea atacurilor de panică, prin diverse metode care ajută clienții să recunoască și să gestioneze un atac de panică. În cazurile severe, în care doar psihoterapia nu poate ține sub control simptomele, se poate recomanda și consultul psihiatric, în cadrul căruia medicul specialist va decide cursul tratamentului. Odată cu ameliorarea simptomelor cu ajutorul tratamentului medicamentos, se reîncearcă metodele psihoterapeutice de gestionare.
Tratament specific atacului de panică
Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit cea mai eficientă în tratamentul atacurilor de panică (Otto & Deveney, 2005).
Se utilizează:
- tehnici de relaxare și de respirație (este foarte importantă oxigenarea creierului si respirația corectă, pentru a preveni hiperventilația sau respirația superficială)
- tehnici de expunere (expunerea la situațiile de care ne este frică va scădea în timp intensitatea anxietății deoarece realizăm că nu există un pericol real)
- Mindfulness (a fi cât mai conștient de propriul corp ajută la identificarea senzațiilor de care ne este frică, și recunoașterea lor ca parte a anxietății, nu a ceva ce ne va ucide)
Cel mai important lucru este recunoașterea simptomelor, pentru că în acest mod putem realiza că simptomele experimentate sunt doar un atac de panică, că nu ne aflăm în pericol, și că precum un val care se sparge la mal atacul de panică se va consuma.
Îți recomand o consultație de specialitate în cazul în care te confrunți cu atacuri de panică și îți este tot mai greu să gestionezi ce se întâmplă în viața ta.
Referințe bibliografice despre atac de panica
American Psychiatric Association. (2013). DSM-5: Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Washington, DC: Author
Giosan, C (2017). Psihopatologie evoluționistă. Editura Trei, București
Nevid, J. S., Rathus, S. A., & Greene, B. (2018). Abnormal psychology in a changing world 10. Prentice Hall Press
Otto, M. W., & Deveney, C. (2005). Cognitive-behavioral therapy and the treatment of panic disorder: efficacy and strategies. J Clin Psychiatry, 66(Suppl 4), 28-32.
